Nisipul pentru litieră pare, la prima vedere, unul dintre cele mai simple produse pe care le cumpărăm pentru o pisică. În realitate, alegerea lui poate influența atât confortul pisicii, cât și mirosul din casă, cantitatea de praf, curățenia din jurul litierei și chiar disponibilitatea pisicii de a folosi litiera.
Nu există un singur tip de nisip perfect pentru toate pisicile, deși eu sunt convinsă că am găsit unul! Unele pisici preferă granulele fine, altele acceptă fără probleme granule mai mari, iar anumite pisici pot refuza complet un așternut care nouă ni se pare foarte bun. De aceea, atunci când alegem nisipul, trebuie să ne gândim în primul rând la preferințele și confortul pisicii, nu doar la cât de ușor este pentru noi să curățăm litiera.
Ce urmărim la un nisip bun pentru pisici?
Un produs excelent din punctul nostru de vedere nu este o alegere bună dacă pisica evită litiera după ce l-am introdus. În mod ideal, nisipul ar trebui:
- să fie confortabil pentru lăbuțe
- să absoarbă bine umezeala
- să controleze mirosurile
- să producă cât mai puțin praf
- să nu se lipească excesiv de lăbuțe și blană
- să fie ușor de curățat
- să nu aibă deloc parfum
- să fie acceptat de pisică 🙂
Nisipul aglomerant din bentonită
Este probabil unul dintre cele mai răspândite tipuri de nisip: la contactul cu urina formează bulgări compacți, care pot fi îndepărtați cu lopățica fără să fie necesară schimbarea întregului conținut al litierei.
Acest tip de nisip este ușor de curățat zilnic, permite îndepărtarea rapidă a zonelor murdare, controlează de obicei bine mirosurile, iar multe pisici preferă textura fină, asemănătoare nisipului natural. Cu toate acestea, în funcție de calitate, poate produce destul de mult praf și poate fi împrăștiat prin casă pe lăbuțele pisicii. Un mare minus este faptul că NU se poate arunca în vasul de toaletă, ceea ce poate fi important atunci când alegem o astfel de soluție pe termen lung. Există diferențe foarte mari între sortimente, inclusiv în ceea ce privește cât de bine se formează bulgării: un nisip care se sfărâmă imediat când îl ridici cu lopățica va fi mult mai greu de întreținut decât unul care formează bulgări solizi.
Când am adoptat-o pe Rapunzel, îmi amintesc că am avut o listă de cumpărături cu care să ne pregătim pentru venirea ei acasă, iar nisipul era undeva în fruntea acestei liste. În naivitatea mea de om care nu mai avusese niciodată o pisică, mă gândeam că toate sunt la fel sau cam pe acolo, mai ales că oricum era ceva ce aș fi folosit pentru a fi aruncat ulterior, așa că am ales un nisip… pe criteriul prețului cel mai mic. Îmi amintesc și astăzi cum am ajuns acasă victorioși cu un sac de vreo 5 kg (sau litri…?! uite că nu mai știu…) de nisip cumpărat din Cora, cam 5 lei sacul, mi s-a părut o super afacere. Apoi a ajuns Rapunzel acasă, iar în maxim 2 zile toată mobila noastră din casă (de culoarea ciocolatei…) era acoperita cu un strat subțire de praf. S-a executat ștergerea lui, a doua zi după – stratul revenise. Deja ne întrebam dacă ne vor ține nervii, și bine că ne-am întrebat, pentru că am început să căutăm (alte) soluții, iar una dintre ele o avem încă și astăzi (o prezint la finalul articolului) și o folosim cu mare succes de ani de zile.
Nisipul silicat
Este format din cristale foarte absorbante, de obicei transparente sau albicioase. Absoarbe urina și umezeala, iar unul dintre principalele sale avantaje este capacitatea bună de control al mirosurilor, precum și faptul că se poate arunca fără probleme în vasul de toaletă. Poate produce mai puțin praf decât anumite tipuri de bentonită și rezistă destul de mult înainte de schimbarea completă. Pe de altă parte, granulele sunt de obicei mai dure și mai mari. Unele pisici nu agreează senzația lor sub lăbuțe, mai ales dacă au fost obișnuite cu un nisip foarte fin.
Eu personal nu am testat acest tip de nisip decât în cazuri punctuale (de exemplu, în cadrul unor expoziții feline) dar l-am văzut „în acțiune” în casa unei prietene la care am fost cat sitter la un moment dat. Sincer, nu mi-a plăcut nimic la el, faptul că nu existau bulgări care să nu lase la vedere „produsele” mi s-a părut un inconvenient destul de mare, la fel și felul în care cristalele curate se amestecau cumva cu cele murdare (care se îngălbeneau). Pisica nu părea deranjată de treaba asta, dar din punctul de vedere al igienei, sunt de părere că bulgării care se formează în cazul bentonitei separă mult mai bine problema de fond 🙂
Așternuturile vegetale
Există tot mai multe variante realizate din materiale naturale, ca de exemplu lemn, porumb, tofu, hârtie sau alte fibre vegetale. Unele sunt aglomerante, iar altele funcționează prin absorbție. Au avantajul că pot fi mai ușoare decât nisipul mineral și că provin din materii vegetale sau reciclabile. Și în această categorie există însă diferențe foarte mari: unele controlează excelent mirosurile, altele mai puțin, iar anumite tipuri de granule pot fi împrăștiate destul de ușor în jurul litierei. N-am folosit, nu știu să spun mai multe despre ele 🙁
Peleții din lemn
Peleții absorb umezeala și, pe măsură ce se umezesc, se transformă de obicei în rumeguș. Sunt relativ economici și produc puțin praf mineral, însă funcționează diferit față de nisipul aglomerant obișnuit. Pentru unele pisici textura mai mare și mai dură poate fi o problemă. De aceea, trecerea de la un nisip foarte fin direct la peleți poate să nu fie acceptată imediat. Nici pe ei nu i-am încercat, nu pot să-i recomand nimănui.
Parfumat sau neparfumat?
Aici sunt categorică, pentru că știu cât de important este subiectul: NU recomand nimănui să folosească nisip parfumat. Este un nou exemplu de produs destinat pisicilor dar gândit pentru persoanele care scot cardul din portofel, iar interesele acestor două părți nu coincid deloc aici. Pentru noi, oamenii, un nisip cu parfum de flori sau lavandă poate fi plăcut, dar pisica are un simț olfactiv mult mai dezvoltat: un parfum care nouă ni se pare discret poate fi deranjant pentru ea, iar rolul unui nisip bun este să controleze mirosurile prin absorbție și curățare, nu să le acopere cu parfum. În general, un nisip fără parfum este o alegere mai sigură, pentru că există în acest caz mai puține chimicale adăugate într-un material care ajunge foarte aproape de părțile… sensibile ale pisicilor.
Praful contează
Un criteriu important, dar uneori trecut cu vederea, este cantitatea de praf produsă atunci când turnăm nisipul în litieră sau când pisica sapă. Un nisip foarte prăfos murdărește casa și poate fi neplăcut atât pentru pisică, cât și pentru oamenii din jur (da, acum știm și noi asta!). Dacă atunci când umpli litiera se formează un nor vizibil de praf, merită să încerci o variantă cu o formulă mai puțin prăfoasă.
Granulația contează și ea
Multe pisici preferă instinctiv un substrat fin, pe care pot săpa și în care își pot acoperi ușor urina și fecalele. Granulele foarte mari pot fi incomode, în special pentru pisoi, pisici în vârstă, pisici cu probleme articulare sau chiar pisici cu lăbuțe sensibile. Pe de altă parte, nisipul extrem de fin poate fi transportat mai ușor prin casă. Trebuie găsit un echilibru între confortul pisicii și ușurința de întreținere.
Nu schimba brusc un nisip pe care pisica îl acceptă
Pisicile sunt animale foarte atașate de rutină. Dacă ai găsit un nisip pe care pisica îl folosește fără probleme, nu există neapărat un motiv să îl schimbi doar pentru că ai descoperit un produs nou. Dacă totuși vrei să faci trecerea la alt tip, este mai sigur să o faci treptat. Poți amesteca inițial o cantitate mică din noul nisip cu cel vechi și să crești proporția în mai multe etape. Într-o casă cu mai multe litiere, poți chiar să pui noul tip într-o singură litieră și să vezi ce alege pisica.
Curățenia litierei este la fel de importantă ca nisipul
Nici cel mai performant nisip nu poate compensa o litieră murdară. Urina și fecalele trebuie îndepărtate regulat, iar litiera trebuie spălată periodic și reumplută cu așternut curat. Un strat suficient de nisip îi permite pisicii să sape și să își acopere eliminările, dar nu este necesar să umpli litiera până aproape de margine. Și nu uita: dacă pisica începe brusc să evite litiera, nu presupune automat că este doar o problemă de nisip. Urinarea sau defecarea în afara litierei poate avea și cauze medicale și merită investigată, mai ales dacă reprezintă o schimbare față de comportamentul obișnuit.
Care este, până la urmă, cel mai bun nisip?
Nu există un răspuns universal. Pentru o pisică poate fi ideal un nisip fin și aglomerant din bentonită. Alta poate prefera un așternut vegetal, iar alta poate accepta foarte bine cristalele de silicat. Mai important decât materialul din care este făcut nisipul este ca acesta să fie sigur, suficient de absorbant, cu puțin praf, fără parfum și, mai ales, confortabil pentru pisică. La final, pisica este cea care are ultimul cuvânt 🙂 Dacă folosește litiera fără ezitare, sapă normal și pare mulțumită de textura aleasă, probabil ai găsit varianta potrivită.
Ce folosim noi?
După eșecul categoric al primului tip de nisip încercat, am rămas totuși la varianta bentonitei și în timp am mai ales câteva variante de care am fost mai mult sau mai puțin mulțumiți (în special din punctul de vedere al prafului). La un moment dat, din pur noroc cred, am descoperit nisipul pe care-l folosim și astăzi, care este acesta: varianta neparfumată, bineînțeles. Sacii de 14 kg pot fi mai avantajoși la preț, chiar dacă ai o singură pisică, iar uneori poți găsi chiar și promoții de câte 2 saci de 14 kg.
Inițial, cumpăram saci de 7 kg care ne ajungeau cam 1 lună sau chiar 5 săptămâni pentru o singură pisică și o singură litieră, în condițiile în care litiera era dezinfectată cu Domestos (diluat cu apă) la fiecare 3 săptămâni și curățată zilnic de 2 ori (adică de 2 ori pe zi adunam cu lopățica specială bulgării solizi și ce mai găseam prin litieră…). Ulterior, când au apărut mai multe pisici în viața noastră 🙂 am început să cumpărăm saci mai mari, la 14 kg, iar consumul de acum este undeva la 1 sac de 14 kg la 2 săptămâni, pentru 2 litiere mari și respectiv pentru 3 pisici senioare.
Ce mi se pare important de reținut în cazul dezinfectării litierei (și voi reveni pe acest subiect în articolul dedicat litierelor): după dezinfectarea cu Domestos, litiera trebuie clătită foarte, foarte bine cu multă apă fierbinte și apoi rece, baia trebuie aerisită cu atenție, și toate zonele care au intrat în contact cu clorul trebuie clătite de asemenea foarte bine înainte de a permite pisicii accesul în zonă, pentru că vaporii de clor care rămân câteva zeci de minute în aer pot fi foarte toxici dacă sunt inhalați atât pentru pisici, cât și pentru oameni. Ideal ar fi să se lase fereastra băii deschisă (dacă baia are fereastră), sau măcar să se deschidă mai multe ferestre în casă pentru a se face curent (că tot au românii o relație specială cu acest curent!) până când se împrăștie vaporii respectivi.
Noi nu am folosit niciodată alte produse de curățare a litierei (pentru că multe dintre ele erau parfumate prea puternic, inclusiv cu parfum de portocale sau alte parfumuri care NU plac pisicilor, și am fi riscat ca pisica să nu mai folosească litiera…) dar pisicile noastre nu au avut o problemă cu folosirea Domestos-ului, mai ales că litierele sunt clătite foarte bine de fiecare dată (și insist pe acest aspect, pentru că Domestos-ul este foarte toxic dacă este ingerat accidental!)
Și încă un lucru, care vine cumva la pachet cu pisica: indiferent ce tip de nisip vei alege până la urmă, vei avea întotdeauna cristale de nisip prin toată casa, indiferent cât de des și cât de insistent faci curățenie. Nu are rost să te împotrivești și să lupți la nesfârșit cu asta, acceptă pur și simplu că odată cu pisica vei avea păr și cristale de nisip pe unde te aștepți mai puțin, dar vei avea în același timp și o ființă minunată care te va iubi necondiționat toată viața.
Nu lăsa nisipul și părul să se aștearnă… în calea fericirii voastre.
Photo by Alba Rebecca on Unsplash
