Oscar-ul felin de toamnă: expoziție SofistiCat și concurs între cele mai frumoase pisici!

Week-end-ul acesta avem mai puțin de citit și mai mult de vizitat, pentru că are loc una dintre cele 2 ediții anuale dedicate de către Asociația Felină SofistiCat (membră a Felis România) iubitorilor de pisici: Oscar-ul felin de toamnă, adică o expoziție cu concurs (și cu premii!) a tuturor raselor de pisici recunoscute de FIfe. Este o ocazie extraordinară de a afla amănunte despre fiecare rasă direct de la crescătorii autorizați din mai multe țări, de a vedea pisici reprezentative pentru rasa lor și, de ce nu, poate chiar de a afla mai multe despre ce înseamnă creșterea și îngrijirea responsabilă a unei pisici, fie ea de rasă sau nu.

Pe lângă pisicile de rasă înscrise în concurs, la fiecare ediție sunt prezente mai multe pisicuțe aflate în grija voluntarilor diferitelor asociații de protecție a animalelor, care-și caută o familie și un Acasă al lor 🙂 și sunt pregătite pentru adopție. Este una dintre ocaziile cele mai bune pentru a adopta o pisică, pentru că o puteți alege exact pe aceea care se lipește de inima voastră la prima vedere 🙂 și puteți afla mai multe detalii pe loc, chiar de la persoana în a cărei grijă se află pisica respectivă.

Prima noastră pisică, Rapunzel, despre care am scris deja pe acest blog, este o pisică de rasă comună, adoptată la vârsta de 3 luni. Că o iubim mai mult decât putem exprima în cuvinte este ceva ce știe deja toată lumea care ne cunoaște, despre noi 🙂 iar rasa pisicii (sau, mă rog, lipsa ei…) nu a fost niciodată un criteriu după care o iubim și o îngrijim.

După câțiva ani de la adopția ei, am văzut într-o astfel de expoziție (ca aceasta la care vă invit acum să o vizitați!) o pisică de rasă Bengaleză, și a fost dragoste la prima vedere pentru ceea ce înseamnă această rasă deosebită (aveți aici mai multe detalii despre Bengaleze, chiar vă invit să citiți!). Știu că aspectul acestor pisici este primul lucru care se remarcă, dar viața cu ele (pentru că, da, a doua noastră pisică în casă este o Bengaleză superbă!) este extraordinară datorită inteligenței lor.

Vrei o pisică dar cu temperament de câine? Să te urmărească prin casă, să fie atentă când meșterești ceva, să vină alergând când o chemi, să te tragă de tricou când vrea să fie luată în brațe… și lista poate continua? Dacă da, atunci Bengaleza este pentru tine!

Pisică de rasă (cu pedigree) sau pisică de rasă comună (europeană)?

Este un subiect amplu și controversat 🙂 pe care nu-l voi aborda aici integral, dar pentru că noi avem și una și alta, o să las aici doar câteva dintre părerile mele pe acest subiect:

1. Nu trebuie să fie o alegere: cele două variante nu se exclud reciproc și nu trebuie să avem păreri preconcepute despre vreuna din tabere. Toate pisicile trebuie iubite la fel, îngrijite la fel, respectate la fel și asumate în viața noastră la fel, adică minim 100% :). Și niciodată nu vor exista 2 pisici la fel, nici măcar în cadrul unei rase, pentru că fiecare are propriul ei temperament și tocmai asta este frumusețea descoperirii acestuia în timpul vieții împreună! Dacă adoptăm o pisică de rasă comună nu trebuie să aruncăm cu pietre în cei care preferă o pisică de rasă pură, iar dacă alegem o pisică de rasă pură, trebuie să știm că ea este la fel de prețioasă și de importantă ca orice altă pisică de rasă comună.
2. Dacă ne dorim să adoptăm o pisică de rasă comună: este cel mai frumos și nobil lucru pe care-l putem face pentru pisica respectivă, și o bucurie în plus în viața noastră. Nu a fost alegerea ei să se nască pe stradă, sau să fie abandonată acolo, sau să ajungă în adopție din orice alt motiv al oamenilor iresponsabili care nu-și sterilizează pisicile. Este deja o supraviețuitoare din primele zile de viață, are multă dragoste de oferit și este, pur și simplu, perfectă. În cazul meu, Rapunzel (care este o pisică tigrată cât se poate de comună pentru oricine altcineva!) este iubirea vieții mele înainte de oricine și de orice (fie el/ea om, sau animal de rasă pură sau nu…).
3. Dacă ne dorim o pisică de rasă, cu pedigree: aici recunosc că m-am simțit cumva vinovată mult timp, pentru că m-am îndrăgostit de Bengaleze și mi-am dorit foarte mult să avem și noi una, în condițiile în care știam că sunt atâtea alte pisici care nu sunt de rasă și care au nevoie de o casă (și pe atunci nu eram conștientă pe punctul 1 de pe lista asta!). Deși aveam deja și o pisică adoptată, simțeam cumva că trebuie să justific alegerea unei pisici de rasă de fiecare dată când subiectul acesta apărea în discuții. Până într-o zi, când am realizat că, de fapt, EU nu am abandonat nicio pisică, nu am adus pe lume pui pe care să nu-i pot gestiona, iubesc toate pisicile (și pe ale mele, și pe ale altora!) la fel și încerc să ajut pe unde pot, am adoptat deja una și nu e vina mea că sunt atât de multe pisici abandonate care-și caută casă, pentru că eu am făcut tot ce ține de mine ca om responsabil. Într-o lume ideală (sau într-o țară civilizată, așa cum speră și România să ajungă cândva) sterilizarea animalelor de companie previne abandonul, iar dezvoltarea raselor de pisici nu face decât să ducă mai departe acele gene specifice fiecăreia, cu tot ce au mai bun de oferit.
4. Nu există pisică de rasă pură fără pedigree: aici știu că există controverse, și că samsarii de animale (adică acei oameni care împerechează cu nerușinare, uneori chiar pe bandă rulantă, pisici și motani doar pentru a obține pui care să semene cu unii de rasă…și care fac bani din chinul și suferința unor animale nevinovate!) încearcă să convingă „clienții” că un certificat de autenticitate e același lucru ca un pedigree, sau că dacă părinții au pedigree puii rezultați nu mai au nevoie de pedigree, sau că în general pedigree-ul este doar o hârtie…. ei bine, NU este deloc așa. Este doar o zonă gri, în care nici nu adopți un animal căruia să-i faci un bine (pentru că acești pui ai samsarilor sunt înmulțiți intenționat, strict pentru vânzare), și nici nu cumperi un animal de rasă pură, cu teste genetice conform rasei lor și adus pe lume în condiții de îngrijire excelente inclusiv pentru părinții puiului și în număr limitat și reglementat. NIMIC nu este mai rău decât această zonă gri, pentru că ea culege ce este mai rău din ambele zone (adopție sau breeding responsabil): uneori, samsarii obțin pui din părinți înrudiți, cu toate consecințele de rigoare. Uneori, samsarii obțin pui din părinți netestați genetic pentru anumite boli specifice rasei lor (acolo unde este cazul), iar puii ajung să dezvolte acele boli mai târziu în viață. Uneori, samsarii obțin pui din împerecherea foarte frecventa a unei femele, fără a-i da posibilitatea să-și revină fizic după fiecare naștere de pui. Uneori, samsarii cumpără pui sau pisici adulte cu un tip de pedigree care NU dă automat drept de montă puilor rezultați, din diverse motive care țin de reprezentativitatea pentru rasă, dar cu toate acestea obțin ulterior pui din aceste exemplare. Sunt nenumărate exemple de practici folosite de acești „backyard breeders” (așa cum sunt ei numiți în țările cu apă caldă), care au mereu același rezultat, mai devreme sau mai târziu: suferință pentru părinții puilor, suferință pentru puii respectivi, suferință pentru oamenii naivi sau de bună-credință care ajung cu acei pui prin cabinete veterinare, costuri ridicate pentru salvarea puilor (atunci când se poate…) și costuri emoționale greu de cuantificat pentru întreaga familie în care ajunge un astfel de pui, în special pentru copiii care s-au atașat deja de noul membru al familiei.

Experiența unei expoziții feline

Am participat cu pisica noastră Bengaleză (și cu unul dintre puii ei pe care l-am păstrat în familie!) la mai multe expoziții de acest fel, și în România și în afara țării, și pentru un iubitor de pisici este o experiență extraordinar de frumoasă din mai multe motive pe care le las aici, în speranța că te vor inspira și pe tine pentru o vizită în acest week-end:

1. Energia locului. Poate că pare ciudată formularea, dar știi atmosfera aia faină pe care o simți când te duci la un concert al trupei tale preferate? Când toată sala dansează pe un singur ritm? Ei, cam așa și cu expozițiile de pisici, doar că sonorul e mult mai jos! 🙂 Cumva, faptul că te afli printre oameni care iubesc animalele cu adevărat (crede-mă, NU poți fi crescător de pisici dacă nu îndeplinești condiția asta… din multe motive în care nu intru acum!) și că în jurul tău se află tot iubitori de pisici cu întrebări ca ale tale, face cumva atmosfera să fie foarte specială.
2. Jurizarea și premierea pisicilor. Prima parte a zilei este alocată jurizării tuturor pisicilor aflate în concurs, de către un arbitru diferit în fiecare zi, cu mari emoții pentru toți participanții. În a doua parte a zilei se acordă premiile aferente fiecărei categorii și segment de vârstă, prilej cu care pisicile sunt prezentate pe scena principală, pentru a fi admirate din toate unghiurile 🙂
3. Produse pentru pisici. Cu ocazia acestor expoziții regăsești sub același acoperiș o gamă foarte diversă de produse necesare lor, de la diverse firme specializate și care de obicei oferă reduceri substanțiale în cadrul standurilor de prezentare. Ai ocazia să vezi aici lucruri despre care nici nu știai că-ți trebuie sau îți plac 🙂 sau dacă tocmai ai adoptat o pisică, poți pleca acasă și cu ea, și cu toate cele necesare ei, pe loc.

Motive ar mai fi multe, dar mă opresc aici pentru că, nu-i așa, poate dorești să mergi deja să vizitezi pisicile expoziției din acest week-end. Și pe final, înainte să închei cu amănuntele legate de locație și de programul de vizitare, am patru recomandări pentru vizita ta, care-ți vor fi utile ție și sunt gândite în interesul pisicilor, în special dacă iei cu tine și copii:

1. NU da nimic de mâncare pisicilor din cuști, nu încerca să împarți cu ele ciocolata, bomboanele, apa, sucul sau orice altceva ai la îndemână. Crede-mă, pisicile care vin în expoziții sunt (în marea lor majoritate) obișnuite cu atmosfera, au mâncarea lor, produsele lor speciale de îngrijire și, în general, absolut tot ce le trebuie, deja asigurate de Omul lor.
2. NU încerca să mângâi pisicile printre zăbrelele cuștilor și nici nu băga obiecte (sau degete…) printre ele (de exemplu, undițe cu pene sau alte jucării, chiar dacă sunt speciale pentru pisici). Gândește-te că pe lângă cușca fiecărei pisici trec sute de vizitatori în fiecare zi, ceea ce poate fi stresant sau obositor pentru pisică dacă este nevoită să interacționeze cu cei mai mulți dintre ei… fără ca asta să fie alegerea ei.
3. NU folosi blitz dacă faci fotografii pisicilor, este foarte deranjant pentru ochii lor și nici nu te ajută prea mult având în vedere lumina care există în săli, în general. Există de fiecare dată fotografi profesioniști care surprind cele mai interesante momente, iar fotografiile lor apar ulterior pe Facebook, pe pagina Asociației.
4. Din când în când, unii expozanți scot pisica din cușcă și o așează deasupra acesteia, pentru socializare cu vizitatorii. Este un moment bun să mângâi pisica respectivă, dacă vrei și ți se permite acest lucru (este bine să întrebi înainte). Dacă chiar îți dorești foarte mult o fotografie cu o anumită pisică, poți aștepta în zona cuștii ei până când se întoarce de la arbitrajul zilei respective, și să soliciți crescătorului o fotografie cu ea – unii dintre ei sunt bucuroși să facă acest lucru, dacă pisica este cuminte.

Ești gata să vizitezi expoziția SofistiCat?

Atunci trebuie să ajungi la Sala Palatului în acest week-end (26 sau 27 septembrie), între orele 10 și 17. Și, așa cum foarte frumos este scris în prezentarea de pe site-ul Asociației: