Dacă ar fi să glumesc pe tema asta, aș spune doar atât: întâi o aduci acasă, că loc își face ea singură. Și cred că nimic n-ar fi mai aproape de adevăr, pentru că o pisică se strecoară în viața ta pe nesimțite, în fiecare zi puțin mai mult decât ieri, până când în final ajungi să te întrebi cum oare ai trăit până atunci fără ea.
Așa și cu Rapunzel. Am ales să încep acest blog despre viața cu pisici la un moment aniversar, la care țin mult și pentru care sunt recunoscătoare în fiecare zi: astăzi, pe 3 septembrie 2026, se împlinesc 15 ani de când am adus-o acasă pe cea care a schimbat totul pentru noi (noi: adică eu și Mădălin, prietenul meu). Era un ghem de blană în vârstă de 3 luni, deja returnată de o altă familie, cu șanse mai mici de adopție (pentru că, din păcate, toată lumea își dorește să adopte un pui cât mai mic) dar cu o personalitate clar conturată încă de pe-atunci (și cu care se mândrește și astăzi!).
Atunci nu știam încă, dar aveam să ne îndrăgostim de ea mult peste ce aș putea exprima eu în cuvinte acum. Viața cu o pisică (sau mai multe!) nu este deloc simplă, dar nici atât de complicată pe cât am crede inițial. Iar eu m-am gândit să intru în cât mai multe amănunte despre ce înseamnă asta, pentru că atunci când tragi linie, cu un animal de companie lângă tine vei ieși mereu pe plus.
